AFACERI DE FAMILIE – SCHIMBAREA PARADIGMEI

Posted by on Aug 13, 2013 in Consiliere Parinti | 0 comments

AFACERI DE FAMILIE – SCHIMBAREA PARADIGMEI

Afaceri de familie…Suntem verigi intr-un lung lant de stramosi si de urmasi, verigi ale prezentului. Purtam cu noi amintirile vietii noastre de pana acum, alaturi de care se inghesuie, in umbra, tot ce am luat de la mame, de la tati, tot ce au luat ei de la bunici, si bunicii de la strabunici… si tot asa… Ducem mai departe, prin copiii nostri, tot ceea ce am reusit sa intelegem si sa acceptam despre noi si mai ales ceea ce nu am inteles si nu am acceptat

Mai mult decat ceea ce dorim sa transmitem copiilor nostri, vom transmite modul nostru de a fi.  Sa presupunem ca o mama apreciaza oamenii sociabili si pe cei generosi. Isi doreste ca fiica sa  sa fie, la randul ei, sociabila si generoasa. Ea insasi este o persoana sociabila, facandu-i placere sa interactioneze cu cei din jur, avand relatii numeroase si diverse. Insa, desi admira persoanele generoase, ea simte o strangere de inima, de cate ori trebuie sa ofere ceva. Ca orice copil, fiica sa va trece prin diferite etape de dezvoltare: Uneori se va apropia cu placere de oameni, alteori va fi reticenta, dar preluand modelul mamei, va avea, probabil o atitudine relaxata in relatie cu altii. De asemenea, uneori va tine la lucrurile ei, uneori va fi geloasa, iar alteori va dori sa imparta cu altii ceea ce are. Dar in aceasta privinta se va confrunta cu presiunea exercitata de mama, care (in incercarea de a-si rezolva propriul conflict) ii va cere cu insistenta sa fie generoasa, nelasandu-i loc sa ia o decizie proprie. Fetita va creste, la randul ei, avand o problema legata de generozitate, pe care mama, intr-un moment de reflectie, se va gandi – pe buna dreptate – ca a mostenit-o de la ea.

Acesta este numai unul din mecanismele de transmitere a modului nostru de a fi.

Sa ne intrebam acum: ce s-ar fi intamplat daca aceasta mama, din exemplul nostru, ar fi fost mai constienta de conflictul ei interior? Sa presupunem ca s-ar fi intrebat de ce simte acea strangere de inima cand trebuie sa ofere ceva si ca ar fi descoperit un motiv (poate un parinte care o pedepsea confiscandu-i jucariile sau, mult mai departe in trecut, o generatie care a supravietuit foametei…). Intelegand acest motiv, mamei ii va veni mult mai usor sa accepte “zgarcenia” ei de astazi, nu se va mai judeca atat de aspru pentru lipsa ei de generozitate. Va fi, deci, mai disponibila sa o insoteasca pe fiica ei in diferitele ei momente de generozitate sau zgarcenie, nu o va mai impinge sa ofere cu orice pret din “avutul propriu”. De asemenea, ii va putea comunica intr-un mod mai relaxat aprecierea ei fata de persoanele generoase, incluzand aici si fateta zgarceniei, care poate fi inteleasa ca o strategie de adaptare. Fetita va avea astfel libertatea si sansa de a alege cum va fi ea in aceasta privinta.

 De ce, in mod obisnuit, nu facem acest efort de a ne intelege punctele sensibile? Unul dintre motive este ca ne este greu sa le acceptam. In exemplul nostru, probabil ca mama se gandeste ca trebuie sa fie generoasa, ca este de neacceptat zgarcenia, ca ceilalti ar judeca-o daca ar sti ca atunci cand ofera ceva simte acea strangere de inima egoista. Ea insasi nu poate sa-si accepte lipsa de generozitate; de aceea, va evita sa se gandeasca la aceasta problema. Va fi inconfortabil pentru ea sa o abordeze. Cu atat mai inconfortabil va fi sa retraiasca teama si furia pe care ea le-a simtit in trecut, atunci cand i s-au confiscat jucariile… Dar in acest fel s-ar putea intelege cu adevarat..

Putem rupe aceste cercuri vicioase intelegand ca orice norma morala este relativa la un context social. Nu ne putem intelege pe noi insine si, prin urmare, nu putem adopta cu adevarat o norma morala pana cand nu reusim sa privim dincolo de ea, la adevarul uman care a produs-o.

Ca intr-un computer urias al realitatii fizice, sociale si psihologice in care traim, suntem echipati cu un soft care determina reactiile, emotiile, valorile noastre. Acest soft poate fi permanent imbunatatit, si chiar radical schimbat – daca este nevoie.

Ca adulti, avem deci puterea de a duce mai departe ceea ce am primit valoros de la inaintasi, dar putem cerne si inlocui ceea ce nu ne place – pentru noi si, recurent, pentru urmasii nostri.

Voi ce ati reusit sa schimbati in stilul vostru de viata? Si in ce privinte ati devenit la fel ca parintii vostri?

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>