COPILUL MEU, O PERSOANA DIFERITA

Posted by on Jul 21, 2013 in Consiliere Parinti, Featured | 0 comments

COPILUL MEU, O PERSOANA DIFERITA

Normal ca este o persoana diferita! Imi veti raspunde putin consternati: S-a nascut in alta zi, are alt nume, alta varsta, are alti parinti… desigur, seamana putin cu ei – veti continua voi cu o urma de zambet in coltul gurii, si unele gesturi chiar sunt la fel, iar de curand mi-a spus ca vrea sa devina exact ca mine cand se va face mare – veti incheia voi, de-a dreptul fericiti!

Este firesc sa ne dorim – mai mult sau mai putin constient – ca fiii si fiicele noastre sa ne continue, sa ne duca mai departe chiar si atunci cand nu vom mai fi, pentru ca ceea ce am construit sa dainuie in timp si sa avem parte astfel de putina nemurire!

Totusi, consider ca putem avea multe avantaje ca parinti, daca intelegem pana la capat ideea ca fiul / fiica noastra este o persoana diferita. Iata aspectele pe care multi parinti le pierd din vedere:

Fiind o persoana diferita, copilul are inca de la nastere o “zona personala”, numai a lui, pe care nu o putem controla si fata de care trebuie sa manifestam o atitudine de respect si implicare, fiindca ne aflam in prezenta a ceva minunat si unic. Imediat dupa nastere, respira fara ajutorul nostru, doarme si se trezeste, plange.  Adevarul este ca, daca ne simtim uneori neputinciosi cand bebelusul continua sa planga, cand suge prea putin sau prea mult, cand nu adoarme sau doarme prea mult – este pentru ca in acele privinte chiar nu putem face nimic! Si, in aceasta zona nici nu este bine sa incercam sa ne impunem controlul, ci doar sa o insotim, sa o asistam in dezvoltarea ei si sa avem incredere in ea.

Pe masura ce copilul creste, “zona personala” se dezvolta si ea. Devin e tot mai cuprinzatoare si mai complexa: el stie cand va izbucni primul hohot de ras, cand ne va surprinde cu primul cuvant, cand va trai dramatic scaparea unei jucarii pe podea sau cand isi va face curaj sa paseasca singur.

Ca parinti, este important sa ramanem mereu in contact cu “zona personala” a copilului si sa ii oferim sprijinul necesar pentru a deveni stapan pe cat mai multe lucruri ce tin de viata lui. In acelasi timp, renuntam la control: il cedam, treptat, copilului; observam cu bucurie cum “zona lui personala” creste.

Pana va deveni adult - daca am reusit ca parinti – “zona personala” va cuprinde intreaga sa viata. Cu alte cuvinte, va deveni autonom, stapan pe toate aspectele vietii lui.

Iata cateva beneficii pe care le putem avea, cand realizam ca nu putem controla tot ceea ce tine de copilul nostru:

Nu ne mai agitam inutil cand copilul trece printr-un moment dificil, pe care numai el il poate rezolva; nu petrecem o ora incercand sa-l adormim cand nu ii este somn; nu depunem efort pentru a-l indopa cu mancare cand nu ii este foame.

 Cand, in metrou, ne spune uimit: “Ce murdar e omul asta din fata noastra!” nu este nevoie sa ne simtim stanjeniti: este procesul lui de descoperire a lumii (cand inca nu stie sa se puna in pielea altora!)

Performantele scolare tin, de asemenea, de “zona personala”, de preferintele catre un domeniu sau altul. Nu este nevoie sa ne ingrijoram, sa ne infuriem sau sa ne simtim stanjeniti cand acestea nu sunt foarte bune. Incercand doar sa intelegem cum traieste copilul nostru aceste experiente, cum se raporteaza la cunoastere – ii dam curajul de a crede in sine, de a se cunoaste si de a alege drumul care i se potriveste.

Cand, invatand sa intre si sa iasa din relatii traieste primele iluzii si dezamagiri, vom sti ca nu putem “repara” nimic; putem numai sa fim prezenti langa copil, intelegandu-l si impartasindu-i din propria noastra experienta.

La adolescenta, “zona personala” include deja luarea marilor decizii. Daca l-am iubit si i-am respectat aceasta parte a lui – stim ca va face alegeri cu iubire si respect fata de sine; si daca va alege sa infrunte pericole si suferinte noi vom sti ca inca mai are nevoie sa invete din ele.

Copilul nostru trebuie sa aduca ceva diferit in familia noastra, ceva unic si valoros. De aceea, respectandu-i “zona personala” poate ca nu vom pastra traditiile, stilul familiei, dar o vom imbogati cu un membru fericit, autentic si prezent in timpul sau.

Cu cat copilul va fi mai capabil sa-si poarte singur de grija, cu atat vom fi mai linistiti cu privire la bunastarea lui, ne vom ingrijora mai putin si ne vom putea bucura impreuna cu el.

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>